Manifestări
Se transmite ușor, aerogen, de la o persoană la alta, prin picături de salivă, prin contactul cu leziunile tegumentare, și uneori, prin atingerea obiectelor contaminate.
După o incubație scurtă de câteva zile apar manifestările clinice, cu febră și adenopatie locală. Poate afecta orice mucoasă, determinând apariția pseudomembranelor caracteristice, în funcție de zona afectată: difteria nazală, faringiană, tonsilară și laringiană. La efectul local al toxinei se adaugă efectul sistemic, responsabil de complicațiile pe care le produce.
Riscuri
Fatalitatea pentru difterie se ridică de la 5-10% dintre cazuri, până la 20% dintre cazuri, la pacienții cu vârste sub cinci ani, sau la cei trecuți de 50 de ani. Circulația bacteriei persistă chiar și în populațiile cu peste 80% rată de vaccinare a copiilor. Starea de purtător poate apărea chiar și la persoanele imune.
Vaccinuri disponibile
- Infanrix-Hib-IPV (DTaP+Hib+HepB+IPV)
- Infanrix Hexa (DTaP+Hib+HepB+IPV)
- Hexacima ((DTaP+Hib+HepB+IPV)
- Hexaxim ((DTaP+Hib+HepB+IPV)
- Hexyon ((DTaP+Hib+HepB+IPV)
- Pentaxim (DTaP+HepB+IPV)
- Pediarix – (DTaP+HepB+IPV)
- Pentacel (DTaP+HepB+VPI)
- Kinrix (DTaP+IPV)
- Boostrix IPV (DtaP+VPI)
- Diftavax (DT)
- Dultavax (DT+VPI)
- Tripedia (DTaP)
- Infanrix – (DTaP)
- Daptacel (DTaP)
- Tetraxim (DtaP+VPI)
Performanța vaccinării
După vaccinarea cu trei sau patru doze de toxoid difteric, corect administrate, se obține un nivel protector de antitoxină (definit ca peste 0,1 IU/ml) în mai mult de 95% din cazuri, potrivit datelor Centers for Disease Control and Prevention. Se estimează o eficacitate clinică de 97%.
